Centrul Comprehensiv AVC Chișinău, ghid pentru familie
Îngrijirea pacientului după AVC la domiciliu: ghid complet pentru familie
Cum așezați pacientul în pat, cum îl ridicați și îl mutați pe scaun, ce exerciții și ce masaj puteți face acasă, cum îl ajutați să mănânce, să vorbească și să se orienteze, ce ajutoare simple puteți face singuri și când trebuie chemat medicul. Pas cu pas, cu ilustrații și fișe de print pentru fiecare temă.
O escară nouă, o bășică sau o rană pe zonele de presiune.
Confuzie nouă, somnolență neobișnuită sau schimbare bruscă a comportamentului.
Refuzul mâncării și al lichidelor sau lipsa urinării mai multe ore.
Sânge în urină, scaun negru sau sângerări ale gingiilor, la pacienții cu anticoagulante.
Tristețe profundă sau gânduri de moarte.
01
Pregătirea casei pentru întoarcerea pacientului
Primele săptămâni acasă sunt cele mai grele, iar multe căderi și răni apar din cauza obstacolelor obișnuite. Câteva schimbări simple, făcute înainte de externare, fac casa mult mai sigură. Bifați în lista de mai jos ce ați pregătit deja.
Lista de verificare a casei
0%
Casa pregătită
0 din 0 puncte bifate
Dormitor
Baie
Holuri și camere
Scări și intrare
Bucătărie și masă
Unde doarme pacientul
Dacă se poate, amenajați dormitorul la parter, aproape de baie. Patul trebuie să fie accesibil din ambele părți, iar înălțimea lui ideală este cea la care pacientul, așezat pe margine, ține tălpile pe podea și genunchii la unghi drept.
Un pat medical cu înălțime reglabilă ușurează mult îngrijirea; poate fi închiriat sau împrumutat.
Așezați patul astfel încât pacientul să coboare pe partea sănătoasă: așa se ridică singur mai ușor.
Lăsați lângă pat o veioză, telefonul, apa și ochelarii, pe partea pe care pacientul le poate apuca.
Un clopoțel sau o sonerie fără fir îi permite să vă cheme de oriunde.
O poziție corectă în pat previne durerea de umăr, rigiditatea mușchilor (spasticitatea) și escarele. Pacientul care nu se mișcă singur trebuie întors la fiecare 2–3 ore, inclusiv noaptea, dacă medicul nu recomandă altfel.
Culcat pe partea afectată
Este o poziție foarte bună: partea afectată primește stimuli, iar mâna sănătoasă rămâne liberă.
Umărul afectat se aduce ușor înainte, ca pacientul să nu stea direct pe el.
Brațul afectat stă întins în față, cu palma în sus, sprijinit pe pat.
Piciorul sănătos se îndoaie și se sprijină pe o pernă, în fața celui afectat.
O pernă la spate împiedică rostogolirea pe spate.
Atenție
Nu trageți niciodată de brațul afectat pentru a aduce umărul înainte. Mutați-l ținând de omoplat.
Pacient culcat pe partea afectată, cu umărul adus înainte și perne de sprijin
Culcat pe partea sănătoasă
Brațul afectat se sprijină pe o pernă, în fața corpului, la nivelul umărului.
Piciorul afectat se îndoaie și se așază pe o pernă, ca șoldul să nu cadă înainte.
Capul stă pe o pernă, aliniat cu trunchiul.
Culcat pe spate
Poziția pe spate se folosește mai rar și pentru perioade scurte, fiindcă favorizează spasticitatea și escarele la sacru și călcâie.
O pernă subțire sub umărul și brațul afectat, cu palma în sus.
Un prosop rulat lângă șoldul afectat, ca piciorul să nu se rotească în afară.
Călcâiele nu trebuie să stea pe saltea: o pernă sub gambe le ține „în aer”.
Nu puneți pernă sub genunchi pentru perioade lungi.
Cum întoarceți pacientul în pat
Explicați ce urmează să faceți; rugați pacientul să ajute cât poate.
Ridicați patul la înălțimea taliei dumneavoastră, dacă se poate.
Îndoiți genunchii pacientului, cu tălpile pe saltea.
Puneți o mână pe umărul și cealaltă pe șoldul opus și rostogoliți-l spre dumneavoastră, dintr-o singură mișcare.
Așezați pernele ca în pozițiile de mai sus.
Sfat
Un cearșaf îndoit în două, pus sub trunchi, vă ajută să mutați pacientul în sus în pat fără să-l trageți de brațe.
Îngrijitorul întoarce pacientul în pat ținându-l de umăr și de șold
Transferurile din pat pe scaun, pe scaunul cu rotile sau la toaletă se învață cel mai bine cu kinetoterapeutul. Regulile de mai jos vă protejează atât pe pacient, cât și spatele dumneavoastră.
Din culcat în șezut, pe marginea patului
Întoarceți pacientul pe partea pe care va coborî (de preferat partea sănătoasă).
Coborâți-i ușor picioarele peste marginea patului.
Pacientul se împinge în cotul și palma de jos, iar dumneavoastră îl ajutați ținându-l de umăr și de șold, nu de braț.
Lăsați-l să stea așezat câteva minute: dacă amețește, mai așteptați înainte să se ridice.
Atenție
Amețeala la ridicare poate fi semn de tensiune scăzută. Nu treceți mai departe până nu dispare.
Pacient așezat pe marginea patului, ajutat de îngrijitor de umăr și de șold
Din pat pe scaun sau pe scaunul cu rotile
Așezați scaunul lângă pat, pe partea sănătoasă, la un unghi de aproximativ 45°.
La scaunul cu rotile: puneți frânele și scoateți suportul pentru picioare.
Pacientul stă pe marginea patului, cu tălpile pe podea și ușor în spate față de genunchi.
Stați în fața lui, cu genunchii ușor îndoiți și spatele drept; blocați-i genunchiul afectat cu genunchii dumneavoastră.
Pacientul se apleacă înainte, „cu nasul peste vârfurile picioarelor”, și se ridică la numărătoarea „unu, doi, trei”.
Rotiți-vă împreună spre scaun, cu pași mici, până simte scaunul în spatele picioarelor, apoi se așază încet.
Sfat
O centură de transfer (sau un cordon lat) pusă în jurul taliei pacientului vă oferă o priză sigură, fără să trageți de brațe sau de haine.
Atenție
Nu ridicați niciodată pacientul trăgând de brațul afectat sau de sub axilă: așa apare cel mai des durerea de umăr după AVC.
Transferul din pat pe scaun: scaunul la 45 de grade pe partea sănătoasă și aplecarea înainte
Ridicarea în picioare de pe scaun
Pacientul vine cu șezutul spre marginea scaunului.
Tălpile se așază pe podea, ușor în spatele genunchilor, cu greutatea pe ambele picioare.
Se apleacă înainte și se împinge în brațele scaunului sau în genunchi.
Se ridică drept, cu privirea înainte, nu în jos.
Sfat
Un scaun cu brațe, mai înalt și stabil, ușurează mult ridicarea. Evitați fotoliile joase și moi.
Mersul se reia treptat, întâi cu sprijin, apoi cu baston sau cadru, după indicațiile kinetoterapeutului. Încurajați pacientul să meargă zilnic, chiar și câțiva pași: mișcarea este parte din recuperare.
Cum însoțiți pacientul la mers
Stați pe partea afectată, puțin în spatele pacientului.
Țineți-l de centura de transfer sau de talie, nu de mână.
Bastonul se ține în mâna sănătoasă și înaintează odată cu piciorul afectat.
Încălțămintea trebuie să fie închisă, cu talpă antiderapantă; papucii fără călcâi sunt periculoși.
Îngrijitorul merge pe partea afectată a pacientului, care ține bastonul în mâna sănătoasă
Scările: sus cu piciorul sănătos, jos cu cel afectat
Regula ușor de ținut minte: urcă întâi piciorul sănătos, coboară întâi piciorul afectat. Piciorul sănătos face mereu efortul, iar cel afectat urmează.
La urcare, stați în spatele și ușor sub pacient.
La coborâre, stați în fața lui, cu o treaptă mai jos.
Pacientul se ține de balustradă cu mâna sănătoasă.
Câte o treaptă o dată, cu ambele picioare pe aceeași treaptă înainte de următoarea.
Pe scări se urcă întâi cu piciorul sănătos și se coboară întâi cu piciorul afectat
Durerea de umăr apare la mulți pacienți după AVC, fiindcă mușchii slăbiți nu mai țin articulația la locul ei. De cele mai multe ori poate fi prevenită prin felul în care așezați și mișcați brațul.
Cum sprijiniți brațul
Când pacientul stă pe scaun, brațul afectat se sprijină pe o masă, pe o pernă în poală sau pe brațul scaunului, nu atârnă.
Palma stă deschisă, cu degetele întinse.
În scaunul cu rotile, folosiți o tăviță sau masa din carton descrisă mai jos.
Purtați eșarfa de braț doar dacă a recomandat-o medicul sau kinetoterapeutul.
Brațul afectat nu trebuie să atârne: se sprijină pe o pernă pe masă
Ce să nu faceți
Nu trageți de brațul afectat la îmbrăcare, la ridicare sau la mutarea în pat.
Nu ridicați brațul peste nivelul umărului fără sprijinul omoplatului.
Nu-l lăsați să atârne peste marginea patului sau a scaunului.
Anunțați medicul
Umărul devine roșu, cald, umflat sau foarte dureros: anunțați medicul.
Multe dintre dispozitivele scumpe din magazinele de profil pot fi înlocuite, pentru început, cu soluții făcute din lucruri pe care le aveți în casă. Ele nu înlocuiesc echipamentele recomandate de specialist, dar ajută mult în primele zile.
Masa din cutie de carton pentru pat sau scaun
O măsuță ușoară pe care pacientul mănâncă, citește sau își sprijină brațul afectat, fie în pat, fie în scaunul cu rotile.
Alegeți o cutie de carton tare, puțin mai lată decât coapsele pacientului și înaltă cât să rămână spațiu deasupra genunchilor.
Pe două laturi opuse, decupați câte un arc mare, ca să rămână „picioarele” mesei și loc pentru coapse.
Întăriți marginile tăiate și colțurile cu bandă adezivă lată.
Acoperiți fața de sus cu o folie sau o mușama, ca să se poată șterge.
Lipiți pe margini benzi de carton de 2–3 cm, ca să nu alunece obiectele.
Puneți dedesubt un prosop sau un covoraș antiderapant, ca masa să nu se miște.
Sfat
Pentru brațul afectat, puneți pe masă o pernă subțire: brațul stă sprijinit la înălțimea potrivită și umărul nu mai „trage”.
Masă din cutie de carton: se decupează arcuri pe două laturi și se așază peste picioarele pacientului
Cana decupată pentru înghițire
Pacienții cu probleme de înghițire nu trebuie să dea capul pe spate când beau. O cană de plastic decupată pe marginea dinspre nas permite băutul cu bărbia ușor în jos.
Luați un pahar de plastic moale.
Pe partea opusă celei din care bea, decupați un semicerc de 3–4 cm lățime.
Netezați marginea tăiată cu bandă adezivă, ca să nu fie tăioasă.
Atenție
Folosiți cana numai dacă înghițirea pacientului a fost evaluată și băutul lichidelor este permis.
Pahar decupat pentru nas, care permite băutul cu bărbia în jos
Mânere îngroșate pentru tacâmuri și pix
O mână slăbită apucă mai ușor un mâner gros. Înfășurați mânerul lingurii, furculiței sau pixului cu un burete, cu un tub de izolație pentru țevi sau cu mai multe straturi de bandă.
Lingură și pix cu mâner îngroșat cu burete sau bandă
Farfuria care nu alunecă
Puneți sub farfurie un prosop umed sau un covoraș antiderapant.
O farfurie adâncă sau o margine improvizată pe o parte ajută la împingerea mâncării în lingură cu o singură mână.
Frânghia pentru ridicarea în pat
O frânghie groasă, cu noduri sau bucle la fiecare 30 cm, legată solid de piciorul patului, îi permite pacientului să se tragă singur în șezut, cu mâna sănătoasă.
Atenție
Legați frânghia doar de cadrul fix al patului, nu de saltea sau de părți care se mișcă.
Frânghie cu noduri legată de capătul patului, cu care pacientul se ridică în șezut
Perna-rulou din prosop
Un prosop mare, rulat strâns și legat cu elastice, ține piciorul drept în pat, susține mâna (pacientul o „îmbrățișează”) sau se pune la spate când stă culcat pe o parte.
Exercițiile zilnice mențin mobilitatea articulațiilor, previn rigiditatea și ajută creierul să reînvețe mișcarea. Faceți-le doar după ce kinetoterapeutul le-a aprobat pentru pacientul dumneavoastră și opriți-vă dacă apare durere.
Reguli generale
De 1–2 ori pe zi, câte 10 repetări din fiecare exercițiu, încet și fără smucituri.
Respirați normal; nu țineți respirația.
Lucrați întâi cu partea sănătoasă, apoi cu cea afectată, ca pacientul să vadă și să înțeleagă mișcarea.
Exercițiile în pat se fac pe o suprafață fermă, nu pe o saltea foarte moale.
Exerciții în pat
Ridicarea brațelor cu mâinile împreunate: pacientul își împreunează degetele și, cu ajutorul mâinii sănătoase, ridică ambele brațe spre tavan, apoi le coboară.
Podul: culcat pe spate, cu genunchii îndoiți și tălpile pe saltea, ridică șezutul câteva secunde, apoi îl coboară.
Mișcarea gleznelor: vârfurile picioarelor se trag spre el și se împing în jos, ca la pedalare. Ajută și circulația în picioare.
Rotirea genunchilor: cu genunchii îndoiți și lipiți, îi lasă ușor într-o parte, apoi în cealaltă.
Exerciții în pat: ridicarea brațelor cu mâinile împreunate și podul
Exerciții pentru mână
Strângerea unei mingi moi sau a unui burete, apoi deschiderea completă a palmei.
Întinderea pe rând a fiecărui deget, cu ajutorul celeilalte mâini.
Întoarcerea palmei în sus și în jos, cu antebrațul sprijinit pe masă.
Mutarea unor obiecte mici (nasturi, fasole) dintr-un bol în altul.
Exerciții pentru mână: deschiderea palmei și strângerea unei mingi moi
Exerciții pe scaun și pentru echilibru
Ridicări de pe scaun: se ridică în picioare și se așază încet, de 5–10 ori, cu sprijin în față.
Aplecări: așezat, se apleacă înainte și în lateral, ca și cum ar lua un obiect de pe masă.
Stat în picioare: cu mâinile pe un blat stabil, își mută greutatea de pe un picior pe altul.
Atenție
Exercițiile în picioare se fac doar cu cineva alături și cu un sprijin stabil în față.
Programul pe 7 zile
0%
Programul săptămânii
Bifați exercițiile făcute în fiecare zi.
Exercițiu
Ziua 1Z1
Ziua 2Z2
Ziua 3Z3
Ziua 4Z4
Ziua 5Z5
Ziua 6Z6
Ziua 7Z7
Ridicarea brațelor cu mâinile împreunate (10×)
Podul în pat (10×)
Mișcarea gleznelor (20×)
Strângerea și deschiderea mâinii (10×)
Ridicări de pe scaun (5–10×)
Plimbare însoțită (câteva minute)
Programul este orientativ. Numărul de repetări și exercițiile potrivite le stabilește kinetoterapeutul.
Masajul ușor relaxează mușchii, îmbunătățește circulația și aduce confort. Spasticitatea, adică rigiditatea mușchilor de pe partea afectată, se tratează în primul rând prin poziționare corectă, mișcare zilnică și întinderi lente.
Cum se face un masaj ușor
Folosiți o cremă sau un ulei neutru și mâini calde.
Faceți mișcări lungi, lente, cu toată palma, de la mâini și picioare spre inimă.
Apăsați ușor; masajul nu trebuie să doară.
5–10 minute pentru fiecare braț sau picior sunt suficiente.
Masaj ușor cu mișcări lungi, de la mână spre umăr și inimă
Unde nu se face masaj
Pe o gambă umflată, roșie, caldă sau dureroasă: poate fi un cheag de sânge (tromboză) și masajul este periculos.
Pe zonele cu piele roșie de la presiune sau cu răni.
Pe vene varicoase proeminente.
Peste articulații umflate sau dureroase.
Anunțați medicul
Gamba unui picior s-a umflat brusc, doare și este caldă: anunțați imediat medicul. Dacă apare și lipsa de aer, sunați la 112.
Întinderile pentru spasticitate
Întindeți ușor mușchiul până simțiți rezistență și mențineți poziția 20–30 de secunde, fără să forțați.
Cele mai importante: degetele și încheietura mâinii (deschiderea palmei), cotul (întinderea brațului) și glezna (vârful piciorului spre gambă).
Mișcările bruște cresc rigiditatea; cele lente o reduc.
Sfat
Dacă spasticitatea doare sau împiedică îngrijirea, spuneți medicului: există tratamente eficiente, inclusiv injecții cu toxină botulinică.
Escarele sunt răni care apar acolo unde osul apasă pe saltea sau pe scaun mult timp. Se formează în câteva ore și se vindecă în săptămâni sau luni, așa că prevenția este esențială.
Unde apar escarele
Verificați zilnic, cu atenție: sacrul și coccisul, călcâiele, șoldurile, coatele, omoplații și ceafa.
Zonele unde apar escarele: culcat pe spate și culcat pe o parte
Cum le preveniți
Schimbați poziția la fiecare 2–3 ore în pat și la fiecare oră pe scaun (sau rugați pacientul să se ridice puțin).
Folosiți o saltea antiescară, dacă pacientul stă mult în pat.
Țineți pielea curată și uscată; schimbați imediat lenjeria udă.
Hidratați pielea uscată cu o cremă neutră, fără să frecați zonele roșii.
Asigurați-vă că pacientul mănâncă suficiente proteine și bea lichide.
Testul cu degetul
Apăsați ușor cu degetul pe o zonă roșie. Dacă se albește și apoi revine la culoare, circulația este bună. Dacă rămâne roșie, este începutul unei escare: zona nu mai trebuie să stea sub presiune și trebuie anunțat medicul sau asistenta.
Anunțați medicul
Pielea s-a rupt, apare o bășică, o rană închisă la culoare, secreție sau miros: anunțați medicul.
Mulți pacienți au, după AVC, dificultăți de înghițire (disfagie). Mâncarea sau lichidele pot ajunge în plămâni și pot produce pneumonie. De aceea, felul în care pacientul mănâncă este la fel de important ca ceea ce mănâncă.
Poziția la masă
Pacientul stă drept, la 90°, pe scaun sau în pat, cu capul ușor aplecat înainte.
Rămâne așezat încă 30 de minute după masă.
Nu mănâncă și nu bea niciodată culcat sau pe jumătate culcat.
Poziția corectă la masă: drept, la 90 de grade, cu bărbia ușor în jos
Cum mâncați împreună
Înghițituri și guri mici, cu linguriță de ceai.
Așteptați să înghită complet înainte de următoarea înghițitură.
Fără grabă, fără televizor și fără conversații în timpul înghițirii.
Respectați consistența recomandată de logoped (piure, lichide îngroșate etc.).
Nu folosiți pai decât dacă specialistul l-a permis.
Atenție
Medicamentele nu se zdrobesc și nu se amestecă în mâncare fără acordul medicului sau al farmacistului.
Semne că mâncarea „merge greșit”
Tuse sau înecare în timpul mesei ori imediat după.
Vocea devine „udă”, gâlgâită, după înghițire.
Mâncarea rămâne în obraz pe partea afectată.
Febră sau infecții respiratorii repetate.
Anunțați medicul
Pacientul se îneacă și nu poate tuși, vorbi sau respira: sunați imediat la 112.
Igiena gurii
Spălați dinții sau proteza de două ori pe zi și curățați gura după fiecare masă, mai ales pe partea afectată, unde rămân resturi. O gură curată scade riscul de pneumonie.
AVC-ul poate afecta capacitatea de a vorbi, de a înțelege, de a citi sau de a scrie (afazie) ori poate face vorbirea neclară (dizartrie). Inteligența pacientului rămâne de obicei aceeași: are nevoie doar de alt mod de a comunica.
Cum vorbiți cu un pacient cu afazie
Vorbiți rar, cu propoziții scurte și simple, fără să țipați.
Puneți o singură întrebare o dată, de preferat cu răspuns „da” sau „nu”.
Lăsați-i timp să răspundă; nu terminați propozițiile în locul lui, decât dacă vă roagă.
Folosiți gesturi, obiecte, imagini și scrisul.
Opriți televizorul și radioul când vorbiți.
Vorbiți cu el ca un adult, nu ca un copil.
Îngrijitorul comunică cu pacientul folosind o imagine și cartonașe DA și NU
Dacă vorbirea este neclară (dizartrie)
Stați față în față, ca să-i vedeți buzele.
Rugați-l să vorbească rar și să repete, fără grabă.
Repetați ce ați înțeles, ca să verificați.
Dacă oboseala îi încurcă vorbirea, amânați conversațiile importante.
Tabla de comunicare
Tabla de comunicare
Pacientul arată cu degetul cartonașul. Atingeți un cartonaș ca să-l măriți pe ecran.
Alfabet și cifre, pentru cuvinte scrise literă cu literă:
După AVC, unii pacienți nu mai văd o jumătate din câmpul vizual (hemianopsie) sau nu mai „observă” o parte a corpului și a spațiului (neglijare). Pacientul poate mânca doar jumătate din farfurie sau se poate lovi de uși fără să-și dea seama de ce.
Adaptări simple în casă
La început, puneți obiectele importante (telefon, apă, ochelari) pe partea pe care vede.
Treptat, încurajați-l să întoarcă capul spre partea afectată: vorbiți-i și din acea parte.
O bandă colorată pe marginea farfuriei sau pe tocul ușii îl ajută să „caute” partea lipsă.
Lumină bună, fără strălucire puternică, și mai puține obiecte pe masă.
La citit, o riglă sau o linie colorată pe marginea paginii arată unde începe rândul.
Farfurie cu bandă colorată pe partea pe care pacientul nu o vede și câmpul vizual pe jumătate
Siguranța
Pacientul cu neglijare nu trebuie să gătească sau să traverseze singur strada până nu este evaluat.
Conducerea mașinii nu se reia fără acordul medicului.
Ochelarii vechi trebuie verificați la oftalmolog după AVC.
AVC-ul poate afecta memoria, atenția, organizarea și emoțiile. Aceste schimbări sunt la fel de reale ca slăbiciunea unui braț și nu sunt „lipsă de voință”.
Memoria și orientarea
O rutină zilnică fixă: aceleași ore pentru trezire, mese, exerciții și somn.
Un calendar mare, un ceas vizibil și o tablă cu ziua, data și programul zilei.
Un organizator de medicamente pe zile și ore.
Câte o activitate o dată, fără întreruperi.
Notițe scurte, puse la vedere, pentru lucrurile importante.
Calendar mare, ceas și organizator de medicamente pe zile
Depresia și anxietatea
Aproximativ unul din trei pacienți are depresie după AVC. Semnele sunt tristețea care nu trece, lipsa de interes, tulburările de somn și de apetit, retragerea și refuzul exercițiilor. Depresia se tratează, iar tratamentul ajută și recuperarea fizică.
Anunțați medicul
Pacientul vorbește despre moarte sau despre faptul că nu mai vrea să trăiască: anunțați imediat medicul. În pericol imediat sunați la 112.
Plânsul sau râsul fără motiv
Unii pacienți plâng sau râd brusc, fără să poată controla reacția (labilitate emoțională). Nu înseamnă neapărat că sunt triști. Schimbarea calmă a subiectului ajută; spuneți medicului, fiindcă există tratament.
Activitățile zilnice sunt și ele exerciții. Lăsați pacientul să facă singur tot ce poate, chiar dacă durează mai mult: fiecare mișcare făcută singur îl apropie de independență.
Îmbrăcarea
Regula de bază: îmbrăcarea începe cu partea afectată, dezbrăcarea începe cu partea sănătoasă.
Pacientul stă așezat pe scaun sau pe marginea patului.
Hainele largi, cu nasturi mari, fermoar sau arici, sunt mai ușor de folosit.
Pantofi cu arici sau șireturi elastice și un încălțător cu mâner lung.
Ordinea îmbrăcării: întâi brațul afectat, apoi capul, apoi brațul sănătos
Igiena și dușul
Un scaun de duș și bare de sprijin fac spălatul mult mai sigur decât cada.
Covorașul antiderapant, atât în duș cât și în afara lui.
Verificați temperatura apei cu mâna sănătoasă sau cu a dumneavoastră: partea afectată poate să nu simtă apa fierbinte.
Un burete cu mâner lung ajunge la spate și la picioare.
Baie adaptată: scaun de duș, bară de sprijin și covoraș antiderapant
Toaleta și continența
Un program fix de mers la toaletă, la fiecare 2–3 ore, previne „accidentele”.
Lichidele se beau mai ales ziua; seara, mai puțin.
Un înălțător de toaletă și o bară de sprijin ajută la așezare și ridicare.
Constipația se previne cu lichide, fibre (legume, fructe) și mișcare.
Anunțați medicul
Usturime la urinare, urină tulbure sau cu miros puternic, febră sau lipsa urinării mai multe ore: anunțați medicul.
Somnul
Oboseala este foarte frecventă după AVC. Planificați pauze de odihnă în timpul zilei, dar evitați somnul lung după-amiaza, care strică somnul de noapte. Sforăitul puternic cu pauze în respirație trebuie spus medicului.
Riscul unui nou AVC este cel mai mare în primele luni. O mare parte din prevenție se face acasă, în fiecare zi.
Ce contează cel mai mult
Medicamentele se iau zilnic, la aceeași oră, chiar dacă pacientul se simte bine. Anticoagulantele și antiagregantele nu se opresc niciodată fără medic.
Tensiunea arterială se măsoară acasă și se notează; valorile se arată medicului.
Glicemia și colesterolul se controlează conform recomandărilor.
Fumatul se oprește complet, iar alcoolul se evită.
Mișcarea zilnică și o alimentație cu puțină sare, multe legume și pește.
Sfat
Învățați semnele AVC după testul BE-FAST: echilibru, ochi, față, braț, vorbire, timp. La orice semn nou, sunați imediat la 112.
Îngrijirea unui om drag după AVC este o muncă grea, fizic și emoțional. Un îngrijitor epuizat nu mai poate ajuta, așa că grija pentru dumneavoastră face parte din îngrijirea pacientului.
Cum vă protejați
Împărțiți sarcinile cu alți membri ai familiei și acceptați ajutorul oferit.
Planificați zilnic măcar puțin timp doar pentru dumneavoastră.
Învățați de la kinetoterapeut cum să ridicați fără să vă afectați spatele.
Păstrați-vă propriile controale medicale și somnul.
Vorbiți cu medicul de familie despre servicii de îngrijire la domiciliu și despre grupuri de sprijin.
Sfat
Tristețea, iritabilitatea și oboseala permanentă sunt semne de epuizare. Cereți ajutor din timp, nu la capătul puterilor.
Cât de des trebuie întors în pat un pacient după AVC?
Pacientul care nu se mișcă singur trebuie schimbat de poziție la fiecare 2–3 ore, inclusiv noaptea, dacă medicul nu a recomandat altfel. Pe scaun, poziția se schimbă la fiecare oră.
Pe ce parte trebuie să doarmă pacientul cu AVC?
Poate dormi pe spate, pe partea sănătoasă sau pe partea afectată. Poziția pe partea afectată este foarte utilă, cu umărul adus ușor înainte, iar poziția pe spate se folosește pentru perioade mai scurte.
Ce exerciții se pot face acasă după AVC?
Mișcări ale brațelor cu mâinile împreunate, podul în pat, mișcarea gleznelor, exerciții pentru mână și ridicări de pe scaun, de 1–2 ori pe zi, câte 10 repetări, după aprobarea kinetoterapeutului.
Se poate face masaj după AVC?
Da, un masaj ușor, de la extremități spre inimă, relaxează și ajută circulația. Nu se masează o gambă umflată, caldă și dureroasă, zonele roșii de presiune sau rănile.
Cum se urcă scările după AVC?
Se urcă întâi cu piciorul sănătos și se coboară întâi cu piciorul afectat, ținându-se de balustradă cu mâna sănătoasă. Însoțitorul stă dedesubt: în spate la urcare, în față la coborâre.
Cum comunic cu un pacient cu afazie?
Vorbiți rar, cu propoziții scurte, puneți întrebări cu răspuns da sau nu, lăsați timp pentru răspuns și folosiți gesturi, imagini și scrisul. O tablă de comunicare cu imagini ajută mult.
Când trebuie sunat la 112 pentru un pacient după AVC?
La orice semn nou de AVC, durere de cap bruscă și puternică, convulsii, înecare cu imposibilitatea de a respira, lipsă bruscă de aer sau cădere cu lovirea capului.
Surse și lecturi suplimentare
Ghidul a fost alcătuit după recomandările internaționale pentru recuperarea și îngrijirea după AVC și trebuie folosit împreună cu indicațiile medicului, ale kinetoterapeutului și ale logopedului. Sursele sunt în limba engleză.
Informațiile din acest ghid au caracter educativ și nu înlocuiesc consultul medical. Exercițiile, masajul, alimentația și echipamentele se stabilesc împreună cu echipa medicală care îngrijește pacientul. În caz de urgență sunați la 112.
Kinetoterapia (fizioterapia) ajută creierul și corpul să reînvețe mișcarea după un AVC: statul în șezut, ridicarea, echilibrul, mersul, folosirea brațului. Începe încă din spital și continuă luni de zile, iar exercițiile făcute acasă contează cel puțin la fel de mult ca ședințele.
Forța, tonusul muscular, echilibrul, mersul, riscul de cădere.
Poziționarea
Cum stă pacientul în pat și pe scaun ca să prevină durerea și rigiditatea.
Mobilizarea
Ridicarea din pat, transferurile, statul în picioare.
Mersul
Cu sprijin, cadru sau baston, apoi fără.
Brațul și mâna
Exerciții pentru forță și îndemânare.
Programul de acasă
Exerciții pe care le puteți face zilnic.
Exerciții frecvente
Exerciții în pat: ridicarea brațelor cu mâinile împreunate și podul
ridicarea brațelor cu mâinile împreunate, în pat;
„podul”: ridicarea șezutului din culcat;
ridicări repetate de pe scaun;
statul în picioare cu transferul greutății de pe un picior pe altul;
mers cu pași controlați, apoi pe distanțe tot mai mari;
exerciții pentru mână: strângerea unei mingi moi, mișcarea degetelor.
Atenție
Faceți acasă doar exercițiile aprobate de kinetoterapeut. Exercițiile în picioare se fac cu cineva alături și cu un sprijin stabil.
Metode moderne de recuperare
Metodă
Ce presupune
Terapia prin constrângere (CIMT)
Mâna sănătoasă este limitată, iar pacientul folosește intens mâna afectată.
Antrenament pe bandă de alergare
Mers repetat, uneori cu suspendare parțială a greutății.
Stimularea electrică funcțională
Curenți mici activează mușchii slabi în timpul mișcării.
Terapia prin oglindă
Imaginea mâinii sănătoase în oglindă „păcălește” creierul și stimulează mâna afectată.
Realitatea virtuală și jocurile video
Exerciții repetate într-un mod motivant.
Nu toate metodele sunt potrivite pentru toți pacienții. Kinetoterapeutul alege combinația potrivită.
Cum ajută familia
Familia poate repeta exercițiile, poate ajuta la mers în siguranță și poate încuraja pacientul. Explicații detaliate, cu ilustrații, găsiți în ghidul de îngrijire la domiciliu.
Lista mea0 / 4
Verificați ce ați reținut
Trei întrebări scurte. Alegeți răspunsul și vedeți imediat explicația.
1Când începe kinetoterapia?
Mobilizarea începe imediat ce pacientul este stabil.
2Ce este terapia prin constrângere?
CIMT forțează folosirea mâinii afectate.
3Unde stă însoțitorul la mers?
Pe partea afectată poate preveni o cădere.
Întrebări frecvente
Cât durează kinetoterapia?
Intensiv, în primele luni; apoi programul continuă acasă, adesea ani de zile, pentru menținere.
Doare kinetoterapia?
Exercițiile pot fi obositoare, dar nu trebuie să doară puternic. Spuneți kinetoterapeutului dacă apare durere.
Pot face exerciții singur?
Da, cele învățate și aprobate. Cele cu risc de cădere se fac cu cineva alături.
Surse
Articolul se bazează pe informații de la organizații medicale internaționale. Sursele sunt în limba engleză.
Informațiile au caracter educativ și nu înlocuiesc consultul medical. Pentru diagnostic și tratament adresați-vă medicului. Dacă observați semne de AVC, sunați imediat la 112.
Logopedia: recuperarea vorbirii și a înghițirii după AVC
Logopedul ajută pacienții după AVC să vorbească, să înțeleagă, să citească și să scrie din nou și, foarte important, să înghită în siguranță. Afazia și disfagia sunt frecvente după AVC, iar terapia logopedică poate face o diferență mare.
Informațiile au caracter educativ și nu înlocuiesc consultul medical. Pentru diagnostic și tratament adresați-vă medicului. Dacă observați semne de AVC, sunați imediat la 112.
Terapia ocupațională: întoarcerea la activitățile de zi cu zi
Terapia ocupațională ajută pacientul să reia activitățile de zi cu zi: îmbrăcatul, spălatul, mâncatul, gătitul, cumpărăturile, munca. Terapeutul ocupațional se uită la ce vrea și ce trebuie să facă omul și găsește căi, exerciții și adaptări pentru a reuși.
Atenție, memorie, planificare în activități reale.
Adaptarea casei
Bare, scaune de duș, iluminat, organizarea obiectelor.
Echipamentele
Tacâmuri adaptate, încălțătoare lungi, ajutoare de îmbrăcat.
Întoarcerea la muncă și hobby-uri
Planificare, adaptări, ritm.
Îmbrăcatul și igiena
Ordinea îmbrăcării: întâi brațul afectat, apoi capul, apoi brațul sănătos
Îmbrăcarea începe cu partea afectată; dezbrăcarea, cu partea sănătoasă.
Haine largi, cu fermoar sau arici.
Scaun de duș, bare de sprijin, covoraș antiderapant.
Burete cu mâner lung pentru spate și picioare.
În bucătărie
Obiectele folosite des, la înălțimea mâinii.
Farfurie antiderapantă și tacâmuri cu mâner gros.
Tăietor de pâine cu suport, deschizătoare electrice.
Gătit întâi cu supraveghere, apoi treptat singur.
Atenție
Pacienții cu neglijare sau tulburări de atenție nu trebuie lăsați singuri la aragaz până nu sunt evaluați.
Principiul de bază: lăsați-l să facă
Familia vrea adesea să ajute făcând totul în locul pacientului. Dar fiecare activitate făcută singur este un exercițiu. Oferiți timp, ajutor doar acolo unde e nevoie și încurajare. Multe idei de adaptări simple, făcute acasă, găsiți în ghidul de îngrijire la domiciliu.
Lista mea0 / 4
Verificați ce ați reținut
Trei întrebări scurte. Alegeți răspunsul și vedeți imediat explicația.
1Cu ce parte se începe îmbrăcatul?
Îmbrăcarea începe cu partea afectată.
2Care este scopul terapiei ocupaționale?
Terapia ocupațională vizează activitățile de zi cu zi.
3Familia ar trebui să...
Fiecare activitate făcută singur este un exercițiu.
Întrebări frecvente
Diferența dintre kinetoterapie și terapie ocupațională?
Kinetoterapia lucrează mișcarea și mersul; terapia ocupațională, folosirea lor în activitățile zilnice.
Unde găsesc echipamente adaptate?
În magazinele de articole medicale; multe pot fi improvizate acasă.
Pot reveni la gătit?
Mulți pacienți pot, treptat și în siguranță, după evaluare.
Surse
Articolul se bazează pe informații de la organizații medicale internaționale. Sursele sunt în limba engleză.
Informațiile au caracter educativ și nu înlocuiesc consultul medical. Pentru diagnostic și tratament adresați-vă medicului. Dacă observați semne de AVC, sunați imediat la 112.
După AVC, mulți pacienți observă că mușchii de pe partea afectată devin rigizi, iar brațul se strânge sau piciorul se întinde fără voie. Aceasta este spasticitatea. Alături de ea pot apărea durerea de umăr și alte tipuri de durere. Ambele pot fi tratate, iar tratamentul timpuriu previne complicațiile.
După AVC, controlul creierului asupra mușchilor scade, iar unii mușchi devin hiperactivi. Brațul tinde să se îndoaie la cot, mâna să se strângă în pumn, iar piciorul să se întindă cu vârful în jos.
Rigiditate
Mușchii se opun mișcării, mai ales la mișcări rapide.
Spasme
Contracții involuntare, uneori dureroase.
Poziții anormale
Pumn strâns, cot îndoit, vârful piciorului în jos.
Dificultăți
La îmbrăcat, igienă, mers.
Cum se tratează spasticitatea
Masaj ușor cu mișcări lungi, de la mână spre umăr și inimă
Tratament
Ce presupune
Poziționarea și întinderile
Zilnic, lent, menținute 20–30 de secunde
Ortezele și atelele
Mențin mâna sau glezna în poziție corectă
Toxina botulinică
Injecții în mușchii hiperactivi, efect de 3–4 luni
Medicamente orale
Baclofen, tizanidină; pot da somnolență
Kinetoterapia
Exerciții după injecții, pentru rezultat maxim
Durerea de umăr
Umărul afectat poate deveni dureros pentru că mușchii slabi nu mai țin articulația la locul ei. Durerea apare mai ales când brațul atârnă sau este tras.
Sprijiniți brațul pe o pernă sau pe masă când pacientul stă jos.
Nu trageți niciodată de brațul afectat.
Mișcați brațul doar cu sprijinul omoplatului.
Spuneți medicului dacă umărul devine roșu, cald sau foarte dureros.
Alte tipuri de durere
Unii pacienți au o durere arzătoare sau ciudată pe partea afectată, numită durere centrală post-AVC, produsă de leziunea din creier. Ea răspunde la anumite medicamente (nu la calmantele obișnuite). Durerile de cap, de articulații sau musculare pot apărea și ele.
Lista mea0 / 4
Verificați ce ați reținut
Trei întrebări scurte. Alegeți răspunsul și vedeți imediat explicația.
1Ce este spasticitatea?
Spasticitatea este rigiditatea și hiperactivitatea mușchilor.
2Cât durează efectul toxinei botulinice?
Efectul durează de obicei câteva luni; injecțiile se pot repeta.
3Cum preveniți durerea de umăr?
Sprijinul corect protejează umărul.
Întrebări frecvente
Spasticitatea apare la toți pacienții?
Nu. Apare la o parte dintre pacienți, mai des după AVC-uri mai severe.
Masajul ajută spasticitatea?
Masajul ușor relaxează, dar întinderile lente și poziționarea au efect mai important.
Durerea centrală se vindecă?
Poate fi controlată cu medicamente specifice; uneori se ameliorează în timp.
Surse
Articolul se bazează pe informații de la organizații medicale internaționale. Sursele sunt în limba engleză.
Informațiile au caracter educativ și nu înlocuiesc consultul medical. Pentru diagnostic și tratament adresați-vă medicului. Dacă observați semne de AVC, sunați imediat la 112.
După un AVC, mulți oameni observă că uită mai ușor, se concentrează greu sau obosesc repede când trebuie să gândească. Aceste schimbări cognitive sunt frecvente și reale. Unele se ameliorează în timp, iar strategiile simple pot ajuta mult în viața de zi cu zi.
Greutatea de a urmări o conversație sau de a face două lucruri deodată.
Viteza de gândire
Totul durează mai mult.
Planificarea
Organizarea pașilor unei activități, luarea deciziilor.
Limbajul
Găsirea cuvintelor, înțelegerea.
Orientarea în spațiu
Rătăcirea pe drumuri cunoscute.
Demența vasculară
Când vasele de sânge ale creierului sunt afectate repetat, prin AVC-uri sau prin boala vaselor mici, funcțiile cognitive pot scădea treptat. Aceasta se numește demență vasculară. Spre deosebire de alte demențe, ea poate evolua „în trepte”, după fiecare nou eveniment.
Bine de știut
Cel mai eficient mod de a preveni demența vasculară este controlul tensiunii, al diabetului, al colesterolului și renunțarea la fumat, adică exact prevenția unui nou AVC.
Strategii pentru viața de zi cu zi
Calendar mare, ceas și organizator de medicamente pe zile
o rutină fixă pentru mese, medicamente, exerciții și somn;
un calendar mare și o agendă sau telefonul cu alarme;
un loc fix pentru chei, ochelari, telefon;
o singură activitate o dată, fără televizor pe fundal;
Dacă problemele de memorie sau gândire afectează viața de zi cu zi, cereți o evaluare neuropsihologică. Testele arată ce funcții sunt afectate și ce strategii sau terapii pot ajuta (reabilitare cognitivă).
Lista mea0 / 4
Verificați ce ați reținut
Trei întrebări scurte. Alegeți răspunsul și vedeți imediat explicația.
1Problemele de memorie după AVC...
Sunt frecvente, iar multe se ameliorează în primele luni.
2Cum se previne demența vasculară?
Prevenția unui nou AVC protejează și memoria.
3Ce ajută memoria zilnic?
Organizarea externă compensează memoria.
Întrebări frecvente
Jocurile de memorie ajută?
Exercițiile cognitive pot ajuta la sarcinile antrenate. Cel mai util este să exersați activități reale, din viața de zi cu zi.
Există medicamente pentru memorie după AVC?
Uneori se folosesc, dar efectul este limitat. Controlul factorilor de risc și reabilitarea cognitivă sunt mai importante.
Cum îi explic familiei că uit?
Explicați că este o urmare a AVC-ului, nu neatenție. Cereți ajutor cu notițe și reamintiri.
Surse
Articolul se bazează pe informații de la organizații medicale internaționale. Sursele sunt în limba engleză.
Informațiile au caracter educativ și nu înlocuiesc consultul medical. Pentru diagnostic și tratament adresați-vă medicului. Dacă observați semne de AVC, sunați imediat la 112.
Când cineva drag are un AVC, toată familia se schimbă. Partenerul, copiii sau părinții devin îngrijitori, adesea peste noapte, fără pregătire. Grija pentru pacient este esențială, dar la fel de importantă este grija pentru cel care îngrijește. Un îngrijitor epuizat nu mai poate ajuta.
neglijarea propriei sănătăți și a propriilor controale;
izolare de prieteni și activități;
senzația că „nu mai pot”.
Atenție
Epuizarea nu este o slăbiciune. Este un semnal că aveți nevoie de ajutor și de odihnă.
Cum vă protejați
Împărțiți sarcinile cu alți membri ai familiei; faceți un program scris.
Acceptați ajutorul oferit de prieteni și vecini.
Planificați zilnic un timp doar pentru dumneavoastră.
Învățați tehnicile corecte de ridicare de la kinetoterapeut.
Mergeți la propriile controale medicale.
Vorbiți cu medicul de familie despre servicii de îngrijire la domiciliu și grupuri de sprijin.
Cum încurajați independența
Din dragoste, multe familii fac totul în locul pacientului. Pe termen lung, asta îi încetinește recuperarea. Fiecare activitate făcută singur, chiar și încet, este un exercițiu pentru creier.
Lista mea0 / 5
Verificați ce ați reținut
Trei întrebări scurte. Alegeți răspunsul și vedeți imediat explicația.
1Ce semn arată epuizarea îngrijitorului?
Oboseala care nu trece și iritabilitatea sunt semne de epuizare.
2Ce ajută recuperarea pacientului?
Independența stimulează recuperarea.
3Când cereți ajutor ca îngrijitor?
Ajutorul cerut din timp previne epuizarea.
Întrebări frecvente
Mă simt vinovat când îmi iau timp pentru mine. Este normal?
Da, mulți îngrijitori simt asta. Dar pauzele vă ajută să aveți grijă mai bine de pacient.
Unde găsesc sprijin?
Medicul de familie, asistența socială, organizațiile de pacienți și grupurile de sprijin pentru familii.
Cum vorbesc cu copiii despre AVC-ul unui părinte?
Explicați simplu și sincer, potrivit vârstei. Lăsați-i să pună întrebări și implicați-i în activități potrivite.
Surse
Articolul se bazează pe informații de la organizații medicale internaționale. Sursele sunt în limba engleză.
Informațiile au caracter educativ și nu înlocuiesc consultul medical. Pentru diagnostic și tratament adresați-vă medicului. Dacă observați semne de AVC, sunați imediat la 112.